Бесплатный автореферат и диссертация по биологии на тему

Биология, этиология и разработка мер борьбы со слепышом Spalax leucodon Nordmann на территории Молдавии и Румынии

ВАК РФ 03.00.08, Зоология

Автореферат диссертации по теме "Биология, этиология и разработка мер борьбы со слепышом Spalax leucodon Nordmann на территории Молдавии и Румынии"

ACADEMIA DE ÇTIIÎSTE A REPUBLICII MOLDOVA INSTITUTUL DE ZOOLOGIE

OU

vw

\ 9 CEW ^

Cu titlu de manuscris

CZU: S99.32.4

591.521:526:53 631.544:632.6

VICTOR CIOCIRLAN

BIOLOGIA, COMPORTAMENTUL §1 ELABORAREA METODELOR DE COMBATERE ALE ORBETELUISPALAXLEUCODON NORDMANN

Specialitatea: 03.00.08 Zoologie

Autoreferat al tezei de doctor în çtiinte biologice

Chiçinâu - 2000

Teza a fost realizatà la Catedra Zoologie fi Ecologie a Universität" de Stat din Moldova

Conducätor stiintific:

Mina LOZANU Doctor habilitat in jtiinte biologice, profesor universitär.

Referenti oficiali:

Iordache ION Doctor íu biologie, profesor titular, Universitatea "Al. I. Cuza", laji, Romania.

Nicolae Corcimaru Doctor in $tiinte biologice.

Institutia de profil:

Universitatea de Stat din Tiraspol (or. Chi$ináu)

Oo

in

Sustinerea va avea loc la " " LiJ/flsi^ 2000 la ora "yjQ §edinta Consiliului stiintific specializat DH 03.92.10 de pe längä Institutul de Zoologie al Academiei de §tiinte a Republicii Moldova (or. Chijinäu, str. Academiei 1).

Teza de doctor poate fi consultatä in biblioteca Academiei de $ ti inte a Republicii Moldova, Blocul biologic (or. Chi§inau, str. Academiei 1).

Autoreferat expediat la " M CVC

2000

CARACTERISTICA LUCRAR»

Actúalitaíea temei. în natura orbetele are un rol bine determinat, stabilit prin evolutie çi adaptare. Este o verigä absolut necesarä, lipsa cäreia ar putea sä ameninte bunästarea altor componente biologice ale naturii, atât a celor vii eât çi celor nevii. lata de ce am considérât cä un efort de cunoaçtere mai bunä, din unghiuri diferite inedite çi mai aies în contextul concret al arealului Republicii Moldova 5i Romanía, al räspändirii, modului de viatä, rolului 51 ecologiei orbetilor (inclusiv modalitätile de combateve) este absolut necesarä. Evident, nu consideräm cä am fäcut din tóate aspectele о operä de pionerat. Studii importante de tercn çi laborator au facut la timpul lor prof. M. Lozan, pro f. A. Munteanu (pentru teritoriul Republicii Moldova), prof. Simionesco, prof. Hamar (studii realízate în România).

Consideräm cä aceste cercetári pe care le-am efectuat noi pentru realizarea directivelor tezei, vor putea fi aprofundate pe \'iitor.

Scopul lucrïïrii: Ne-am propus ca în baza unor cercetäri cât mai amänuntite de câmp 5i laborator sä obtinem date necesare pentru realizarea unei caracteristici ample a vietii orbetelui, determinarea rolului acestuia în habítatele naturale çi antropice ale Republicii Moldova si României, relevarea problemelor pe care le creeazà activitätilor economice orbetele, elaborarea mijloacelor çi a metodicii reglärii efectivului numeric. In vederea reaüzarii acestor scopuri au fost trasate urmätoarele ohiective.

• Determinarea efectivului numeric çi a densitätii orbetilor pe teritoriul Republicii Moldova çi al României.

• Determinarea speeiilor de plante utilízate în alimentare de orbeti çi a celor pe care orbetele le evitä.

• Studiul activitätii orbetelui în diferite conditii specifïce çi nespecifice.

• Studiul strueturii spatiale al galeriilor orbetelui.

• Elaborarea çi testarea metodelor de combatere.

In calitate de siiport metoilologic $i teoretico - ítiintifle au servit ideile prof. M. Lozan çi prof. A. Munteanu (1971) (pentru teritoriul Republicii Moldova), prof. Simionesco (1961), prof. Hamar (1967), P. Barbu (1966) D. Murariu, S. Torcea (1984), (studii realízate în România), Б. Виноградов, И. Громов (1952); В. Топачевскип, 1969 - studii realízate pe teritoriul Rusiei çi Ucrainei. Postúlatele de bazä ale tezei, expuse pentru sustinere.

• Studiul cauzelor creçterii efectivului numeric al orbetelui în habítatele naturale çi antropice.

• Studierea ratiei alimentare în conditii de habítate naturale, antropice çi de laborator.

• Stabílírea configurât ici spatiale a galeriilor orbetelui çi determinarea functiilor acestora.

' • Elaborarea çi testarea mijloacelor mecanice (capcane) çi chimice (repelenti, toxine, etc.) de combatere.

Inovatia §tiintifiaï a tezei. Prezenta lucrare reprezintä un studiu amplu al speciei Spalax leacodon Nord, efectuat pe teritoriul Republicii Moldova. A fost supusâ unui studiu minutiös structura sistemelor de galerii çi divizarea acestora în zone strict

specializate. Paralel cu aceasta s-au efectuat cercetari in directia elaboráríi metodelor mecanice chimice de combatere, fiind testate §i propuse un §ir de capcane noi. Pentru prima data s-a efectuat studiul activitatii orbetilor ín conditii nespecifice pentru modul lor de trai (parcuri de recreare din orase, benzile de separare ale pistelor §oselelor, etc.).

Scmnificatia valoarea aplicativá a lucrarii. Pe langa importante pur §tiintificá de »profundare a cunoa§terii diverselor aspecte ecologo - comportamentalc, materialele tezei au fost utilízate pentru elaborarea unor mijloace de combatere §i reducere a efectivului numeric al speciei supuse corcetárii.

Totodatá, dátele obtinute au fost incluse In darile de seama privind temele contractuaie ale Institutului National de Ecologie al Acadeniiei de íjtiintc din República Moldova Institutului de Cercetari biologice, Ia§í, Romanía, pentru anii 1993 - "97.

Aprobaren lucrarii. Rezultatele de baza ale actualei lucrári au fost prezentate 51 discútate la Conferinta interuniversitara "Problenie actúale ale Biologiei" (Chi§ináu, 23 - 25 inartie 1995); A 111-a Conferinta a Zoologilor din Moldova cu participare internationalá. Protectia, redresarca 5i folosirea rationalá a biodiversitátii lumii anímale (Chi§inau, 1995); Conferinta internationalá §tiintifico - practica "Anuí 1995 European de Conservare a Naturii ín República Moldova: probleme, realizári perspective. Rezúmatele comunicarilor (Chi§inau, 1995); Conferinta jtiinjificá Ocrotirea naturii: prezent §i viitor. (Chi$ináu, 1995); Analele §tiin{ifíce ale Universitatii de Stat din Moldova. Seria "§tiinte reale". (Chi§ináu, 1997); Conferinta corpului didactico-§tiint¡flc "Bilantul activitatii jtiintifice a USM pe anii 1996/97. 30 septembríe - 5 octombrie 1998. (Chíjinau, 1998); Anale §tiintifice ale Universitatii de Stat din Moldova. Seria "§tiinte chimico-biologíce". (Chijináu 1998, 1999).

Publicatii. Materialele tezei au fost expuse ín 11 publicatii.

Volumul,}'/ structura lucrarii. Teza este prezentatá pe 153 pagini, contine 37 tabele §i 73 figuri. Este compusadin introducere, 8 capitole carc cuprind istoricul cercetari lor, investigatii proprii, concluzii §i bibliografie cu 193 surse.

Capitolul 1. ISTORICUL CERCETÁRILOR

Primele date referitoare la orbeti, inclusiv la cei din arealul actual al Republicii Moldova, cu caracter preponderent descriptiv dateazá la secolul XVIJI. ín a dona jumátate a acelu¡a§i secol savantul Guldenstaedt (1770) íncadreazá specia Spalax microphthalmus Guld. intr-un gen aparte - genul Spalax.

Familia Spalacidae a fost delimitatá mult mai tárziu, Tn 1821 de catre Gray. Pana la aceastá perioadá orbetii erau inclu§i ín componenta genului Mus Tn calitate de subdiviziunea joareci subterani - Mures subteraneei.

In primele lucrári Illinger (1811), la fel ca §i Waterhouse (1839, 1842, 1848) grupau orbetii ímpreuná cu §oarecii, marmotele harciogii §i bathergidele. ín lucrárile apárute ulterior Illinger í§i revede punctul sau de vedere separánd orbetii !ntr-o familie aparte ín cadrul muridelor. Paralel cu orbetii, ín aceiaji grupa, erau incluse rhizomiidele miospalacidele.

Lucrári importante cu caracter sistematic au apárut 51 in anii ulteriorí: A. Brehm (1898,1941); A. Bpayuep (1914); H. Eo6pnHCKH» (1935, 1949, 1953, 1957); C. Ognev

(1940, 1941, 1947, 1948, 1950); Б. Кузнецов (1948, 1952, 1975); Б. Виноградов, И. Громов (1952); С. Зернов, (1953); Н. Верещагин (1959); А. Формозов, (1963, 1968); Б. Виноградов (1964, 1968); А. Мигулин (1977); В. Соколов (1977); Fan Nay-Chang, Shi Yim-Zhu (1982); D. Murariu, S. Torcea (1984); M. Gcorgescu, 1989; etc., care confirmau sau infirmau pSrerile expuse mai sus dar fara sá existe o unanimitate de opinii ín probleme esentiale privind arealul, biología, divizarea ín specii, etc.

Aducem aceste date mai wult pentru a demonstra faptul, cá nici páná ín a 11 jumatate a secolului XX nu exista un punct de vedere general acceptat referitor la sistemática orbetilor.

Abia ín 1969 apare lucrarea capitalá a savantului V. Topaccvschi, care este predestinatá spre a pune tóate púnetele pe "i", rezolvand odatá pentni totdeauna problema sistematicii orbetilor fosili $i actuali.

Referitor la speciile de pe teritoriul Republicii Moldova, exista mai multe opinii. B.A. Cuznetov (1951) remarca prezenta a dona specii de orbeti - Spalax microplithalmus Guld. $i Spalax (Microspalax) leucodon Nord. Aceleaji specii, fará ínsa a se verifica ji concretiza dátele obtinute de B. Cuznetov, sunt remarcatc $i de Saenco (1959).

In urina unui studiu cu adevarat amplu pe íntreg teritoriul Republicii Moldova ¡VI. Lozan (1971) constata o singurS specie de orbete - M. leucodon Nord.

Din punct de vedere a datelor paleontologice §i ráspándirii geografice pot fi aduse urmátoarele date:

Arealul familiei include zonele de pustiu, semipustiu, stepá §i silvostepa, intránd ín únele cazuri $i ín zona pádurilor foioase. PStrunderea Ta zona silvicá are loe de-a lungul váilor raurilor. ín literatura sunt mentionate cazuri ale descoperirii orbetilor chiar §i ín poenele sitúate la distante considerabile de marginea masivelor forestiere. Tóate speciile de orbeti evita locurile cu o uiniditate sporitá a solului

Origine asiato - balcanicá o are, probabil, ¡¡i cea mai tánára ramurá a genului Microspalax, ?i anume subgenul Mesospalax reprezentat prin douá specii: Mesospalax nehringi §i Mesospalax leucodon (E. Беляева, 1948; Topacevski, 1959, 1969; И. Громов, А. Гуреев, 1962; И. Громов А. Громов, 1962; В. Громова; 1962; А. Агаджанян, Л. Александрова, 1966; И. Громов, Г. Баранов, 1981; М. Ербаева, 1983).

Reie§ind din dátele din literatura se poate de spus, cá speciile Spalax leucodon Nordmann, Nannospalax leucodon Nordmann, Microspalax leucodon Nordmann §¡ Mesospalax leucodon Nordmann reprezintá una §i aceiaji specie. Astfel, denumirile indícate mai sus pot fi considérate ca sinonime.

Capitolul 2. MATERIALE §1 METODICA CERCETÁRILOR

Colectarea §i prelucrarea materialului utilizat ín studiul orbetelui s-a efectuat pe parcursul anilor 1993 - "96 pe teritoriul Republicii Moldova §i al Romániei (Moldova, Dobrogea, partial in Transilvania).

Observàrile efectúate §¡ materialele colectate au fost orientate spre rezolvarea urmâtoarelor objective de metódica §i studiu: - capturarea indivizilor vii $i procedeele de imobilizare a acestora; - utilajul §í metódica efectuârii cercetârilor morfologice; -efectuarea cercetârilor morfologice; - metódica detèrminàrii componentei specifice, cantitative §i calitative a hranei; - part ¡ cu lar itâti le studiului ínmulfirü orbetelui; -colcctarea datelor privind particularîtàtile ecologice ale viejii orbetelui; - stabilirea structurii spatiale a galeriilor orbetelui §i a lungimii acestora; - determinarea efectivului numeric dupa metoda de traseu çi la o unitate de suprafatà în biocenoze; - constatarea activitâjii in decurs de 24 ore §i activitatea sezonierâ; - metodele de combatere ale orbetelui; - metódica pielucràrii statistico - matematice a datelor experimentale.

Capitolul3. CARACTERISTICA MORFOLOGICA COMPARATIVA A ORBETELUI SPALAX LEUCODON NORDMANN

Aspectul extern. Reprezentantii familici Spalacidae au corpul oval, fusiform, regiunea cervicalá nu este ieçità vizibil în exterior. Din aceastà cauzâ, aparent, capul trece direct în torace. In raport eu corpul, capul este destul de masiv ocupând aproximativ 1/3 - 1/4 din lungimea corpului, fiind puternic aplatizat dorso-ventral. Cavitatea bucalâ este conturatá de doua perechi de incisivi puternic dezvoltati, care pe lângà funcfia de roadere mai îndeplinesc §i functia de sâpare a galeriilor subterane. Buzele sunt cornoase formând posterior de incisivi doua cute de piele. Membrele sunt înzestrate eu gheare puternice bine dezvoltate. Forma centurilor scapularà §i pelviana permite deplasarea rapidâ çi în ambele directii a animalului în spatiut restrâns al galeriilor subterane. Lungimea corpului variazà în limítele a 164 - 240 mm.

Blana este moale, coloraçia variind de la alb-spâlâcit pânà la suriu - roçcat §i chiar la cafeniu întunecat, deosebindu-se de la o specie la alta. La S. leucodon Nordmann de pe teritoriul Moldovei variatii esentiale în culoarea blânii nu se observa. Là indivizii tineri blana are nuantâ mai închisa la culoare. La indivizii bâtrâni în blanâ predomina firele ro§cate. Unele deosebiri abia vizibile pot fi observate numai pe serii foarte mari de pielicele.

Blana se caracterizeazâ prin lipsa diferentierii în par §i subpâr, fiind alcàtuitâ numai din subpàr. Structura firelor este de a§a naturâ încât permite deplasarea lui în diferite directii.

Analizatorul optic çi analizatorul auditiv. Modul de viatá subieran a redus la minimum rolul analizatorului optic în viata orbetilor. Ochii sunt complet ascunçi sub piele. Structura fotoreceptorilor çi a nervilor optici nu a suferit modifican. Acest lucru este dovedit §i de dezvoltarea normalá a globului ocular, a structurilor craniene ce coreleazS eu aceçtia ?i prin prezenta nervului optic, care nu a suferit modifican (lu. Frolov, 1952).

Reducerea functiilor analizatorului optic este compénsala prin dezvoltarea altor organe de simt ca analizatorul auditiv, olfactiv $i tactil.

Solul reprezintà un bun conductor ai sunetelor. In procesul de transmitere a sunetelor prin corpurile solide mai bine sànt conduse cele de frecventá joasâ. Din cele

expuse urmeazä câ vietuitoarele subterane din саге fac parte çi orbetii sunt acustic adaptati la perceperea semnalelor de frecvcntä joasâ.

Búlele auditive au dimensiuiii relativ mici. Lungimea lor nu depâçeçte 1/4 din lungimea condilianà a craniului. Lätimea lor de asemenea este mica. Orificiul auditiv extern este foarte mic. In afarä de aceasta oasele bulei auditive participa la formarea suprafetei de articulare a mandibulei (fossapseudoglenoidea).

Analizatorul olfactiv. Paralel eu analizatorul auditiv o dezvoltare înaltâ a atins-o çi analizatorul olfactiv. Dezvoltarea organului olfactiv poate fi doveditâ prin dezvoltarea excesiva a lobilor olfactivi în structura creierului, cavitâtii nazale aleätuite dupa principiul "olfactoriu" (T. Сахарова, 1953). Ductul nazofaringian este larg çi drept. Modificärile mentionate sunt legate de adaptärile organelor respiratorii la continutul scäzut de 02 din galeriile subterane. Alungirea oaselor nazale este legatâ fi de participares lor în procesul de sâpare a galeriilor subterane.

Reccptorii tactili. Dezvoltarea excesiva a receptorilor tactili are loc ca urmare a modului de viatä în sisteniele de galerii înguste, cât fi din cauza reducerii analizatorului optic. Reccptorii tactili sunt reprezentati prin vibrise, receptori tactili din epiteliul buzelor çi a nasului. La rândul sàu, vibrisele pot fi divizate în doua tipuri: a) vibrise lungi dispuse pe pärtile laterale ale capul ni fi b) vibrise scurte sitúate difuz pe cap, piept, membrcle anterioare fi posterioarc dar fi pe toatä suprafata corpului. Posibil câ aceiafi functie de analizator tactil joaeä çi perii de pc tälpile membrelor anterioare çi posteriore. Pentru a stabili acest lucru este necesar un studiu histologie suplimentar.

Pavilionul urechii. Sub actiunea aceloraçi factori mentionati anterior are loc çi reducerea pavilionului urechii. In conditiile sistemelor de galerii subterane acesta nu numai câ îçi pierde functia predeterminatà dar devine о piedicä esentialä în deplasarea animalului. Orificiul auditiv extem este reprezentat prin orificiul auditiv înconjurat de о cutä de piele ascunsä în blanà.

Craniul fi regiunea cervicala. La exterior, regiunea cervicala nu se observa din cauza gâtului scurt fi musculos. Este o adaptare la împingerea fi ridicarea solului prin sistemele de galerii. Capul este tvrtit dorso - ventral, platforma cerebrala este puternic lätitä, îngrofata fi dispusà sub un unghi de aproximativ 45° fatä de linia longitudinalä a molarilor. Lätimea acestei platfomie depàfefte eu mult lungimea zonei cerebrale craniene. Pe oasele occipitale, de ambele parti aie condilului se afla 2 orificii condiliene. Accste orificii servesc ca criterii de determinare, deoarece se întâlnesc numai la S. leucodon Nord. în practica se întâlnesc cranii ce au unul sau mai multe orificii occipetale (M. Lozan, 971).

In structura craniului au fost examínate fi "supuse analizei statistico - matematice urmâtoarele componente:

Lungimea condilianà. Variazä în limite mari, depinzând de vârstâ. Indivizii tincri au lungimea condilianà mai mica în comparatie eu indivizii adulti. Limítele de variajie a lungini/i condiliene sunt plasali între 40,7 çi 54,8 mm. Majoritatea valorilor se încadreaza in limítele 43,5 çi 48,76 mm.

Oasele nazale. LStimea oaselor nazale este de aproximativ doua ori mai micä decât lungimea lor. Valorile liniare a lungimii oaselor nazale se situeaza în çirul numeric 15 -

18,44 - 21,1 mm. Pentru lätimea nazalelor accst $ir numeric are urmätorul aspect: 8,5 -10,17- 12,6 mm.

Incisiva orificiile incisivilor. Dezvoltarea puternicä a incisivilor superiori inferiori este legatä de participarea acestora in procesul de säparc a galeriilor. Cre§terea continua a acestora asigurä regenerarea lor in caz de tocire sau deteriorare. Incisivii superiori sínt cu mult mai lungi decät cei inferiori, iar lätimea lor este considerabil mai micä decät a celor inferiori.

Búlele auditive sunt relativ mici cu oasele ingro§ate, fiind a§ezate aproape orizontal. Marginea anterioarä a bulei auditive este lätitä §i participa la formarea pärtii interne a platformei articulare false. Repartitia datelor obtinute practic coincide cu repartitia calculatä teoretic pentru aceste valori. Valoarea minima a luugimii bulei auditive este de 8,9 mm, iar cea maximä atinge 13,00 mm. Media acestui parametui oscileazä in jurul valorii de 10,28 mm. Pentru lätimea bulei auditive aceste märimi se plaseazä in jurul unnätoarelor valori: mínimum - 6,6 mm; máximum - 8, 65 mm; media - 7,27. Deviatia standard a ambelor parametri se aflä in limita a 0,83 unitäti pentru lungimea bulei auditive §i 0,40 unitäti pentru lätimea bulei auditive.

Mandíbula are procesul angular alungit §i Tndreptat Tn interior astfe! incät axa lui longitudinalä corespunde cu axa longitudinalä a ramurii orizontale a acesteia. Lungimea proc. condyloideus departe lungimea randului inferior de molari sau este aproximativ egalä cu acesta. Apofiza coronará este lätitä, curbatä puternic, iar marginea anterioarä este a§ezatä aproape perpendicular fatä de axa orizontalä a mandibulei. Structura 5Í poz.itia apofizei articulare variazä foarte mult. Pentru mandíbula au fost efectúate urmätoarele mäsuräri morfologice: - lungimea maximä a mandibulei (extremitätile oaselor dentar $i articular); - ínáltimea mandibulei (extremitätile ventralä §i dorsalä a mandibulei ta zona osului articular); - lungimea alveolei inferioarc (extremitatea posterioarä a molarului trei §i extremitatea anterioarä a locului de inserare incisivului inferior in osul dentar).

Molarii au planul dentar de tip teriodont, apropiat dupa structura sa de tipul primar cu cinci creste, íntalnit la rozätoare. Coroana molarilor este de mäitime medie, iar rädäcinile in structura sa tind spre concre§tere.

Dimensiunile molarilor variazä foarte mult, mic§orándu-se odatä cu deplasarea spre posterior. Astfel, primul molar are dimensiunile cele mai marí iar molarul al treilea este cel mai mic. Lungimea prituului molar este aproximativ egala cu lätimea molarului al doilea.

Regiunea cervicalä. Prima vertebra cervicala - atlantul are apofize rudimentäre $i suprafata de articulare anterioarä puternic lätitä. Suprafetele de articulare cu craniul cat §i vertebra a doua - axisul sunt alungíte intränd departe pe apofiza ventralä. A doua vertebra are regiunea superioará bifurcata. Lungimea acestei vertebre este aproximativ egalä cu lätimea corpului vertebrei. Suprafetele de articulare cu atlantul se únese sub dintele acestuia. Tóate aceste vertebre se articuleazä stráns una cu alta fiind putin mobile. Aceasta permite de a tnari mobilitatea capului in plan vertical, dar paralel mic§oreazä mobilitatea lui in plan lateral.

Pentru tóate structurile cranícne supuse mñsurarilor, pe langa calcularea valorilor miníme, medii §i máxime, au fost efectúate calcule mateinatice ín vcderea stabilirii abaterii standard a erorii standard. Valorile obtinute se afla Tn limítele stabilite.

Cnpitolul 4. STRUCTURA SPATTALÁ A GALERIILOR LA ORBETE $1 MODUL DE CONSTRUIRE A ACESTORA

Ca rezultat al activítátii subterane a orbetilor galeriile sunt ímpártite In mai multe sectoare care índeplinesc diferile functii bine determínate: zona cuibului, zona de tranzit (care la rándul ei poate fi subdivizata in zona de tranzit de la adáncime §i de la suprafatá) zona trófica. Fiecare zona a sistemului de galerii este mai mult sau mai pufin delimitáis una de alta.

Zona cuibului. In dependente de particularitátile geofizice ale solului §i tipul biotopului, adancimea la care se afla zona cuibului variaza de la 0,7 metri pana la 2,5 m (in únele cazurí chiar 3,5 metri adáncime). In raport cu celelalte zone, cuibul este situat cel mai adanc. Zona cuibului include urmátoarele unitati structurale: cuibul propriu-zis, locuri de dejectie, depozitele alimentare §¡ galeriile de legaturá.

Cuibul propriu-zis reprezintá o portiune largita a galcriei situata. ín adáncime, avánd forma de buzunar putin alungit, rareori avánd forma sferiea. Dimensiunile luí variaza intre 25 §i 40 cm (minim - 20 cm, mediu - 32 cm, maxim - 40 cm) $¡ depind de dimensiunile animalului. ín interior cuibul este cáptujit din tóate partí le cu plante uscate. La suprafata solului zona cuibului este conturata de 1-3 mu§uroaie mult mai mari decát celelalte

Zona de tranzit din adáncime. Galeriile ce únese zona cuibului cu zona de la suprafatá formeazá zona de tranzit de la adáncime. Aceastá zona este reprezentatá prin galerii relativ ínguste diametrul cárora nu depa§e$te diametral animalului (aproximativ ca si diametrul galeriilor ce únese cuiburile Intre ele) fiind de 5 - 7 cm. Acestea nu sunt ajezate vertical ca la popandáu sau alte rozátoare, ci coboará spre adáncime sub diferite unghiuri, de regula fiind íncovoiate. Lungimea lor depa$e§te de 2 - 3 ori ínáltimea pe vertícalá de la cuíb la suprafata solului, fiind de 2 - 5 m. Numarul galeriilor de legaturá variaza ín dependente de vársta animalului fiind de 3 -5 galerii.

Zona ilc tranzit de la suprafatá. Galeriile ce ies din adáncime continua prin galeriile din apropierea suprafetei. Este zona principalá de activitate a orbeteluí. Prin intcrmediul acestei zone se face legátura dintre zona cuibului'ji zona alimentara, aici are loe activitatea de marcare §i semnalizare.

Aceastá zona este cea mai bifurcatS $i mai complicatá. De aici pleacá galeriile alimentare, aici se aílá depozitele temporare §i locurile de dejectie de la suprafatá. Concomitent, aceastá zona se deosebejte $i prin lungimea sa, ocupánd circa 60 - 70% din lungimea totala a sistemului de galerii. Lungimea galeriilor de tranzit de la suprafatá se afla ín dependentá directa de particularitatile geofizice ale solului §¡ variaza Intre 20 j¡ 140 m (M. Lozan, 1971).

Zona de tranzit este de mare importantá. Ea servente ca loe de ímperecliere §i tot aici se desfajará duelurile dintre concurenti. ín acest spatiu vital íji petrec perioada ínfantila generatia tañará.

Zona trófica incepe de la zona de tranzit de suprafatá. Delimitarea acestor douá zone este dificila deoarece animalul nu sapa galerii intermediare, c¡ le transforma pe cele alimentare largíndu-le §¡ curátíndu-le. Unicele particularitáti ce ne indica faptul ca galería data este alimentará sunt diametrul ei mai mic §¡ prezenta unor sectoare astupate (dopuri). Diametrul galeriilor alimentare este mai mic corespunzánd cu diametrul animalului sau doar putin mai mare. Dupa utilizare galeriile alimentare se astupá íntr-un mod specific pentru orbeti. Peste intervale de aproximatív 0,8 - 1,2 m ín galeríe se face un "dop" de sol bine presat cu lungimea de 15 - 30 cm. Numárul acestor "dopuri" variaza mult ajungand la 10 - 15.

Tipuri de galerii. Luánd ín considerare relieful habitatelor propuneni urmátoarea clasificare a tipurilor de galerii:

1.Galerii liniare caracteristice pentru indivizii ce populeazá agrocenozele. Pentru acest sistem de galerii este caracteristic numárul mic de mu^uroaie. Lungimea galeriilor atinge valori máxime ín culturile de graminee fiind de páná la 180 m (M. Lozan, 1971). Cuibul este situat la una din extremitatile galeriei. Prevaleazá cazurile ín care cuibul este situat Til afara agrocenozei. Adáncimea situárii galeriilor ín agrocenoze variaza intre 0,2 - 0,3 m, coboránd sub nivelul de 0,4 - 0,5 m ?n locurile cu sol afánat.

2.Galerii ramifícate. ín dependentá de tipul §i relieful habitatului pot fi íntálnite urmátoarelc varietáti de galerii ramifícate:

- Galerii slab ramifícate. In majoritatea cazurilor a§a varietate de galerii se íntálnesc la indivizii tineri, care au trecut la modul independent de viata, cát $i la indivizii ce populeazá marginea drumurilor. Sistemul de galerii putin ramificat este alcátuit din zona cuibului ce se afla la o adancime de pana la 1,5 m, zona de tranzit §í zona trófica. Zona trófica este alcátuita din 1 - 3 galerii ce radiazá din zona intermediará. Lungimea totalá a sistemelor de galerii putin ramifícate este de 20 - 50 m.

- Galerii ramifícate tnediu. Se íntálnesc la indivizii ín várstá de 2 - 3 ani. Zona de tranzit §i cea alimentará au ramifican suplimentare ín diferite directii. Numárul ramificárilor din zona cuibului poate fi aceia§¡ ca §i ín cazul galeriilor putin ramifícate, insá numárul ramificárilor laterale din zona de tranzit se máre§te páná la 5 - 7.

- Galerii ramifícate puternic - reprezintS o retea foarte complícatá de galerii tranzitare §i alimentare, caracteristic indivizilor ín várstá, ce populeazá acela$i loe mai multi ani la ránd. Un sistem asemánátor de galerii il au 5i femelele adulte cu pui (din cauza activitátii intense de rámare a puiior). Zona cuibului este alcátuita din 3-5 cuiburi bine amenajate. Zona intermediara din adancime este puternic ramificatñ. In afara de aceasta o ramificare puternicá o au galeriile de la suprafatá §i galeriile alimentare. Ultímele au o multime de ramificatii laterale de lungime diferitá (2-5 m), care la rándul lor se pot ramifica, terminándu-se orb. Lungimea totalá a galeriilor sistemului dat poate atinge 150 - 170 metri, iar in únele cazuri depajejte 200 metri.

Forma spatíala a galeriilor ín dependentá de habitatulpopulat. Habitatul ín care animalul i$i petrece viata influenteaza intr-o másura considerabila forma sistemelor de galerii. Astfel, luand ín consideratíe tipul habitatelor, ultímele pot fi separate ín modul urmátor: 1. Pátjune. Caracteristic pentru indivizii ce populeazá pá?unile este tipul de galerii asimetrice, puternic ramifícate. Din zona cuibului pornesc mai multe ramifican (3 - 5) ín diferite directii. A§ezarea mu§uroaielor este haotica. Cuibul este ajezal

vertical fatñ de orizontul solului la o adáncime de máximum 2 m. Lungimea sistemelor de galerii variazá íntre 30 - 50 m §i 100 - 120 m. 2. Pa<¡une neregulatá. Sistemul de galerii al orbetilor ce populeazá pá$unile neregulate la exterior nu se deosebe§te de cazul precedent. Deosebirile se evidentiazá atunci cánd studiem modul de trecere a neregularitStilor de pe pájune. Acest lucru are loe prin zone de trecere reprezentate prín galerii liniare ce se aflá mai adánc decát celelalte galerii. 3. Pauta dealului. Amplasarea sistemului de galerii pe panta dealului se deosebe§te de celelalte tipuri descrise prin modul de situare a galeriilor ?i a pozitiei cuibului. Din zona cuibului i§i iau inceputul 3-5 ramificári. Majoritatea galeriilor de tranzit ?i a celor alimentare se aflá in plan orizontal fatá de directia pantei dealului. Trecerea de la o altitudine la alta se face prin sectoare liniare de 40 - 180 cm. Adáncimea cuibului variazá de la caz fiind de aproximativ 1,5 - 2,5 m. 4. Padurice rara. In marea majoritate cuibul este situat in sistemul radicular al copacilor la o adáncime de páná la 1,5 m. ín acest scop sánt preferati copacii de mesteacSn, tei, carpen §i ulm. Sunt evítate locurile pe care se Intálnesc coniferele, ín principal din cauza rajinii pe care orbetii nu o suporta. Galeriile de tranzit de la suprafafá galeriile troflce au forma liniei fránte ín varfurile cáreia se aflá copaci sau tuíl§uri. La fel §i marea majoritate a ramificarilor incep din apropierea sau din sistemul radicular al acestora. 5. Marginea drumurilor. Din zona cuibului, ín directii diferite, poniese 2 - 3 ramificári. Aceste ramificári se íntind de-a lungul drumului. RamificSrile din zona de tranzit sunt orientate, ín marea lor majoritate, ín partea opusá drumului Spre partea de la drum pornesc putine ramifican, avánd o lungime mica - de máximum 1,2 m.

Mecanismul construirii sistemelor de galerii. Sáparea sistemelor de galerii are loe numai cu ajutorul incisivilorputernic dezvoltati. Cre§terea continua a incisiviior asigurá restabilirea lor pe másura uzárii sau a deteriorárii. Din cauza utilizárii incisiviior ca organ de rámare a apárut pericolul pátrunderii solului'rámat in cavitatea bucalá iar apoi $i ín tractul digestiv. Acest pericol a fost inláturat evolutiv prin plasarea anterioará pe maxile a incisiviior §i prin aparitia a doua pliuri tegumentare sitúate posterior de incisivi.

Rámatul este asigurat §i de catre mandibuIS, care posee!S trei fose de articulare cu craniul: - fosa posterioará (mandíbula ocupa aceasta pozítie in perioada de repaus sau ín timpul mestecatului), fosa anterioará (mandíbula ocupa aceastá pozitie in timpul sapatului, lucru ce permite ie§irea incisiviior inferiori cu mult inaintea celor posteriori) §i fosa intermediará (ocupata de mandíbula in timpul roaderii).

Dupa acumularea a aproximativ 100 - 150 g sol ramat animalul cu ajutorul capuluí turtít dorso-ventral íl impinge din sistemul de galerii la exterior. La ridicarea solului participa capul $i regiunea cervicala care posedá mujehi specializati. Partea posterioará a corpului nu participá activ la ridicare servind ca o párghie compensatorie pentru partea anterioará mult mai scurtá.

Trecerea puilor la modul de viatá individual. Puii tineri locuiesc in sistemul de galerii matern. La maturizare ei íl parásesc construindu-ji un sistem propriu de galerii. Acest proces are loe in cáteva etape succesive.

Etapa I. Puii sapS galerii laterale de la galena materná. Acestea sunt galerii mai mult sau mai pufin liniare care nu prezintá structurile tipice unui sistem de galerii

adevàrate (lipsesc locurile de dejectie, depozitele alimentare, euiburile, etc.). Puii continua sá locuiascâ împreunâ eu mania.

Etapa II. Galeriile liniare se complica alungindu-se çi curàtindu-se. O bunâ parte din timp puii çi-o petrec tn aceastá galerie. La aceastà etapâ puii încâ continua sa locuiascâ în galeria materna.

Etapa III. Individul tânâr trece în sistemul propriu de galerii construindu-§i cuibul. Acestea este cel mai des situât în extremitatea îndepârtatà a sistemului de galerii. Majoritatea timpului puiul çi-1 petrece în sistemul sàu de galerii. Cu toate acestea sistemul de galerii al puiului mai comunica cu sistemul de galerii matern.

Etapa IV. Puiul astupà galeria de legâturâ separând astfel pentru totdeauna sistemul sàu de galerii de cel matern. Pe viitor marna çi puiul devin rivali, iar întâlnirile care se vor produce vor purta caracter agresiv.

Sistemul de galerii construit de pui nu este o structurá definitivatâ, reprezentând o punte de trecere între viaja în galeria maternà §i viata individúala.

CapitoluI 5. ACTIVITATEA ORBETILOR

Studiul activitàtii orbetelui nu poate fi efectuat în mod direct, prin observare, ca la animalele ce populeazâ suprafata solului, ci în mod indirect. Reieçind din aceste particularitàti specifice, am fost nevoiti sa utilizâm metoda lui B. AGe.aemjeii (1951). Autorul a utilizat urmele activitàtii animalelor pentru a determina activitatea acestora.

Activitatea diurnâ a orbetilor. Rezultatul vizibil al activitàtii orbeçilor sunt muçuroaiele de pâmant aruncate la suprafata solului. Acest fapt ne-a sugerat ideea de a utiliza în scopul studierii activitàtii anume aceastá particularitate de manifestare a modului de viatâ ai orbetilor.

In continuare, perioada de 24 ore a fost împàrtità în doua subperioade égalé a câte 12 ore flecare. Astfel, raportul activitàtii în perioada de zi (numârul de mu§uroaie aruncate în perioada de zi) §i cea de noapte (numârul muçuroaielor aruncate în perioada de noapte) reprezintâ activitatea orbetelui în decurs de 24 ore.

Activitatea orbetilor de zi çi de noapte nu variazá esential, ace§tia fiind activi în mod égal atât în perioada diurnâ cât §i în cea nocturna. Pentru indivizii supuçi experientei au fost numârate 102 faze active în decursul a 24 ore. Pentru perioada de zi corespuna 53 perioade active iar pentru cea de noapte 49. Fazele active sunt succedate de perioade de repaus cuprinse între 1 orà §i 20 min. çi 3 — 4 ore. în decurs de 24 ore au fost evidentiate 5-8 perioade active.

Cu toate acestea o creçtere a activitàtii orbetilor se observa în prima jumâtate a zilei. Dar §i acest lucru nu constituie o legitate strictà. Intensitatea activitàtii depinde de o totalitate de factori abiotici (temperatura, umiditate) çi biotici (vârsta individului, starea fiziologicâ, nivelul de zgomot produs de alte specii de animale, prezenta diferitelor specii de animale, etc.).

Activitatea sezoniera în dependenta de conditiilé meteorologice. Experientele facute pe parcursul mai multor luni, urmárirea nemijlocità a activitàtii în decurs de 24 ore, au permis sa se cunoascâ cu destulà claritate activitatea orbetilor.

S-a putut stabili cà la orbeti creçterea intensitâtii activitâtii în perioada de primâvarâ în comparatie eu cea de iarnà nu este legatà strict de activitatea trofïcà, deoarece rezervele. pregàtite pentru iarnà le asigurâ întru-totul necesitâtile. în rezultatul cercetàrilor efectuate în diferite decade ale Iunilor martie, aprilie §i mai am constatai mereu în galeriile orbetilor rezerve neconsumate de bulbi, rizomi, tuberculi, etc. Acelaçi lucru a fost observât çi în depozitele situate la adâncime - au fost gâsite rezerve considerabile neutilizate pe parcursul iernii.

Creçterea intensitâtii activitâtii este legatà în primul rând de càutarea partenerului pentru împerechere (îneeputul lui martie - sfârçitul lunii mai). Dupa perioada de împerechere care dureazà din martie pânà la sfârjitul lui mai activitatea orbetilor se stabilizeazà la un nivel mediu.

Un roi important în reglarea activitâtii orbetilor îl joacà $i conditiile meteorologice. Ca factori inhibitori pentru orbeti sunt seceta §i ploile abundente.

Spre toamnâ activitatea orbetilor cre§te esential în comparable eu activitatea din timpul verii. Activitatea de toamnâ nu depâ§e$te în intensitate activitatea de primàvarà

(%D.

Figura 1. Repartida sezonierâ a activitâtii orbetelui pe teritoriul Republicii Moldova.

Acest lucru este légat de depozitarea rezervelor alimentare pentru perioada de iarnâ ?i de pregàtirea sistemului de galerii pentru acest anotimp. In perioada de iarnâ activitatea orbetilor scade brusc în intensitate, dar nu înceteazâ complect.

Orbetii nu cad in hibernarea de iarnâ. în acest anotimp o bunà parte a timpului orbetii çi-o petrec în zona cuibului §i în zona intermediará de la adâncime.

Considerâm cà, în principal, scâderea activitâtii orbetilor în timpul iernii este legatà de particularitâtile fizice ale solului din straturile superficiale care înghetând devine greu de stràbâtut. Un argument în plus este $i faptul cà în zilele liniçtite de iarnà eu temperaturi ridicate (+1 - +5 °C) orbetii aruncà la suprafata solului muçuroaie proaspete de ^áráná.

Orbe|ii nu-?i înceteazâ activitatea nici pe parcursul iernilor aspre eu zâpadâ abundentâ. în cazul când înàltimea stratului de zâpadâ depâçeçte 15-20 cm. orbetii pot ie§i în straturile superioare sau chiar la suprafata solului. Astfel, dupà topirea zàpezii în habítatele populate de orbeti se pot observa ciar "deséne" specifice formate din sol, cât 5i locurile de ieçire la suprafatâ $i locurile de pàtrundere în sistemele de galerii (fig. 2).

Jf-i-.-'.. . , 1 v %l.

• . * - - 'if-

% f * i * . <

* ** ♦ * - «J

« * - V, y < t,*,

Figura 2. "Dcsenele" formate Tn urma activitatii orbefilor in straturile superficiale ale solului (A) locurile de penetrare a galeriilor (B).

Activitaiea orbetilor in conditii nespecifice. Un moment aparte ce nu poate fi trecut cu vederea il reprezintá activitatea orbetilor in cadrul localitatilor urbane §i in apropierea acestora. Acest aspect este foarte putin studiat in literatura de specialitate. Nu am sesizat nici un fel de date la tema respectiva.

Este bine cunoscut faptul, cá in ultimii ani orbetii au pátruns fie pe cale naturalá fie prin intermediul omului in localitátüe urbane. !n prezent orbetii pot fi intálniti nu numai in suburbii, dar §¡ in mijlocul ora§eIor mari popul&nd straturile de flori, parcurile de odihná, fa$iile de protectie ce despart pístele de circulatie ale ?oselelor, etc. fn cadrul acestor habítate activitatea orbetilor se deosebejte esential de cea din habítatele naturale. In rezultatul schimbárilor ce se produc, are loe acomodarea treptatá a indivízílor speciei (in deosebí a indivizilor tineri) la noile conditii de viatá.

Activitatea orbetilor variazá esential, depinzánd de locul din cadrul ora§ului pe care ace$tíail populeazS. In parcurile de cultura §i odihná $i in straturile cu flori o buna parte din activitatea orbetilor se petrece fn decursul noptíi. Activitatea orbetilor ce populeazá fájiile de protectie din mijlocul §oselelor este mai uniforma. Ultimii sunt activí in deeurs de 24 ore.

Un caz aparte, de un ínteres deosebit íl reprezintá activitatea sezonierá a orbetilor in cadrul localitatilor urbane. Reiejind din conditiile specifice de trai enumerate mai sus, era de a§teptat ca intensitatea activitátii lor sá fie mai scázutá. Practic a§a este. Deci, activitatea orbetilor in cadrul localitatilor urbane trebuie studiatá in mod separat, tinándu-se cont de conditiile §i factorii specifíci ce actioneazá in aceastá zoná.

Activitatea femelelor gestante $i a celor cu pul La inceputul perioadei de gestatie activitatea femelelor nu se deosebejte de activitatea masculilor de aceia?i várstá. Ulterior, intensitatea activitáfii femelelor gestante se deosebejte esential de intensitatea activitátii masculilor §i a femelelor ne gestante. Femelele gestante sunt mai putin active petrecándu-§i o buna parte din activitatea lor in zona de adáncime, pregátind cuiburile. Am constatat cá, atát femelele gestante, cát $i cele cu puí tineri (aproxímativ in decursul unei luni de la na$tere) sunt foarte precaute.

O creciere a activitátii din partea puilor are loe spre sfár§itul lunii iulie cánd ultimii tree la modul de víatá independent. Marirea intensitáfii activitáiii puilor este legatá de construirea sistemelor de galerii proprii.

Ráspandirea in tcren a puilor tineri are loe prin intcrmediul galeriilor Iaterale, pe care ace§tia le sapa de la galería centralá. Galeriile sapate rámán neastupate un timp oarecare, pastrándu-se legátura intre puí 5i mamá. Apoi aceste galerií sunt astupate, iar puíi pierd legátura cu femela - mamá. Ulterior, in cazul contactului íntre "frati" §i "surori", cát 5Í contactului cu femela - mamá, relatiile sunt agresive din ambele párfi.

Capitolul 6. EFECTIVUL NUMERIC §1 DENSITATEA ORBETILOR

Cercetárile privínd ráspandirea §i efectivul numeric al orbetelui au fost efectúate paralel In República Moldova cát §i in Romania (Moldova, Dobrogea, partial §i in Transílvania). In acest scop au fost utilízate douá metode: a), metoda de traseu (liniará) §í b). metoda teritorialá. In anii precedenti, prima metoda a fost utilizatá cu succes de catre A. Cuzeachin (1952) §í M. Lozan(1971).

Spalax leucodon Nordmann, in conditiile de monoculturi cu suprafete mari avea un efectiv numeric scázut. Orbetele practic lipsea vreme indelungatá pe lanurile de gráu, orz, porumb, §i alte graminee. In caz cá se intálnea apoi numai pe inarginea acestor culturi, fará a pátrunde adánc in lanurile de sfeclá §i cartof (pana la 200 - 300 m.), preferánd zonele periferice ale cámpurilor ji haturile (Lozan, 1971). Pana Ja 1990 orbetele putea fi intálnit practic numai pe pantele dealurilor nevalorificate, pe marginea padurícilor, in fájiile forestiere rare din preajma lanurilor agrícole, pe marginea drumurilor, cát $i in alte locuri putin importante din púnct de vedere a agriculturii.

Pe baza datelor obtinute s-a putut determina densitatea relativa a orbetilor (indivizi la hectar) in diferite regiuni ale Republicíi Moldova.

Zona de Silvostepá 4 -5 ind/'ha

Stepa Báltului 10-13 ind/ha

Zona Codrilor 9,4 - 12,8 ind/ha

Lunca Nistrului 1,5-2,1 ind/ha

Lunca Prutului 0,9 - 1,4 ind/ha

Stepa Bugeacului 0,4 - 0,6 ind/ha

Metoda de traseu permite efectuarea unui studiu general al efectivuluí numeric la diferite specii de anímale pe suprafete mari. Insá aceastá metodá nu permite stabilirea densitátii indivizílor in raport cu habitatul pe care acejtia il populeaza, fie natural fie antropizat.

Pentru a exelude acest neajuns, in República Moldova am efectuat cercetári in directia deterniinárii densitátii orbetilor in diferite habítate la o unitate de suprafatá. Habítatele, luándu-Ie in consíderatie §í pe cele antropice, au fost divizate in modul urniátor: a) - marginea drumurilor (0,17 ind/ha pe traseul Chi$ináu - Orhei - Bálti -Ra§can¡ §i 3,1 ind/ha pe traseul Ra?cani - Bálti - Cucioaia - Strá5eni - Chi?inau); b) -pá§une neregulatá (3,1 ind/ha); c) - pá§une netedñ (0,97 ind/ha); d) - agrocenoze (3,36,7 ind/ha).

Pe teritoriul Romániei densitatea maxima a orbetelui a fost observatá in zona Boto?an¡ - Suceava - Pajean i (20 - 21 ind/ha) ?i in zona Vaslui - Bacáu - Piatra Neamt (12-13 ind/ha). Spre sud se mic§oreazá efectivul numeric mediu la hectar. In

regiunea Tulcea - Galati - Bräila efectivul numeric mediu variazä întrc 0,5 §i 0,8 ind./ha. In Stepa Bäräganului acest indice atinge valoarca de aproximativ 0,1 - 0,3 ind./ha. Un efectiv numeric destul de ridicat se observa çi in zona Alba Iulia - 'Iargul Mure? - Sibiu, unde efectivul mediu atinge valoarea de 6 - 7.

Ciipitolul 7. NUTRIT1A ORBETILOR

In componenta hränii intrâ tuberculi, bulbi, rädäcini aie plantelor. Spectrul trofic al fiecàrui individ luat aparte depinde de particularitätile biotopului pe care acesta il populeazä dar çi de anotimp.

In sezonul de primävarä çi la începutul verii în hranä predomina pärtile verzi ale plantelor care constituie aproximativ 60 - 70% din volumul total de hranä consumatä. Vara çi toarnna raportul acesta se schimbä în favoarea pärtilor subterane ale plantelor -rizomi, bulbi, tuberculi, etc. Concomitent, în timpul säpärii galeriilor, în hranä sunt utilízate §i nevertebrate. Hrana aninialä constituie doar 1-3% din volumul total.

Diversitatea inaximä a speciilor de plante consúmate de orbeti se întâlneçte la indivizii ce populeazä biocenozele naturale. Indivizii ce populeazä agrocenozele cu o suprafatä mare (de tipul lanurilor de cartof, de sfeclä, morcov, lanurile de lucerna, ç. a.) consuma în exclusivitate pärtile plantelor agricole din cenoza data. Din cauza solului afânat çi a accesibilitätii relativ uçoare a hrânii în agrocenoze, orbetii fac rezerve foarte mari, pricinuind astfel daune recoltelor. Conform çi datelor prof. Mina Lozan (1971) în depozitele unui orbcte pot fi gâsite pânâ la 15 - 20 kg de cartofi. Vara, la fel ca ji primävara, sunt consúmate în égala mäsurä atât pärtile verzi ale plantelor cât çi parti le subterane aie acestora (în raport de 40% la 59%). Spre toamnä raportul dintre cantitatea pärtilor subterane §i aeriene sc schimbä în favoarea celor subterane (un raport de circa 6 % parti aeriene çi aproximativ 92% parti subterane). în lanurile de sfeclä çi cartof pozitia galeriilor alimentare poate fi determinatä dupa pärtile aeriene ofilite aie plantelor.

Studiul ratiei alimentare la orbeti in conditii de laborator. Cercetärile de laborator ie-am efectuat în doua moduri diferite. în primul caz produscle au fost adminístrate separat: astfel se poate stabili ciar dacäprodusul este utilizat sau nu de animal. în cazul al doilea, s-a urmärit ponderea utilizärii produselor. Pentru aceasta s-au administrai în complex mai multe feluri de plante çi seminte iar animalului i s-a propus sà le aleagà pe cele preferabile.

Rezultatele obtinute în urina experientelor le-am grupat în modul urmätor:

- culturi agricole preferate: bulbi de cartof, rizomi de morcov, riz.omi de sfeelà roçie, sfeclä furajerà §i de zaliär, rädäcini tinere de porumb §i grâu;

- culturi agricole putin preferabile: pätrunjel, ceapâ, usturoi, praj, varzâ, spanac;

- plante de cultura pe care le evitä: floarea soarelui, rädäcinile de fasole, bob çi mazare, macul de grädinä.

- plante sälbatice preferate: rädäcini de tei, de päducel, mure, porumbrel, plop, stejar, frasin, mesteaeän, pelin, pätlaginä, nalbä;

- plante sälbatice putin preferabile: salvie, cimbru, muçetel, pojarnitä;

«

- plante sälbatice pe care le evita: mäsälärita, mäträguna, socul, cucuta, rostopasca, ochiul broaçtei, lumânârica, macul de câmp, ruscuta, säpunärita.

- plante pe care nu le întâlneçte în conditii naturale dar le préféra: mär, pär viçine, prune - fnicte §i rädäcini.

Stud'wl ratiei alimentare în conditii de câmp. Avantajul acestei metode este exprimât ,prin faptul, cä indivizii nu sunt supuçi unui stres legat de capturarea çi transportarea la locul experientei. Animalele se aflä în conditiile lor naturale. Un alt avantaj (nu inai putin important) este faptul cä cercetätorul are posibilitatea sä urmäreascä procesul alimentar nemijlocit în habitatul pe care Î1 populeazä animalul.

Pädurile, ca loc de trai, nu sunt caracteristice pentru orbeti. Cu toate acestea nu poate fi neglijat volul pärtilor subterane (iar în únele cazuri çi a celor de la suprafatä) ale arborilor çi arbuçtilor. De regula orbetii populeazä fâçiile forestiere de protectiile, pädurici rare, parcurile çi pâçunile din ¡mediata apropiere a pädurilor. în únele cazuri, În special în fâçiile forestiere de protectie din stepä (cu toate cä acest lucru nu este specific orbetilor) ei pot fi întâlniti çi în poiene, la distante relativ mari de la marginea pädurilor.

In rezultatul mäsurärilor çi al calculelor efectuate s-au obtinut urniätoarele märimi: volumul galeriei cu lungimea de un metru este de 15386 - 61544 cm3 (corespunzätor pentru diametral minim - 7 cm çi diametrul maxim - 14 cm), iar masa solului ce corespunde acestui volum este de 15,6 kg çi 39,2 kg. în acest volum de sol au fost gâsite în medie 48,5 g rädäcini de diferite plante ierboase, anuale çi perene (în considerado s-au luat nuinai plántele ce sunt consúmate de orbeti. Cantitatea de rädäcini variazä în dependentá de habitat. Pe pâçunile neregulate accst indice variazä între 35 - 62 g la metru de galerie; în päduricile rare unde în hrana orbetilor intrâ çi rädäcinile arborilor çi arbuçtilor acest indice creçte considerabil atingând valori de 50 -120 g la metru de galerie. Pe marginea drumurilor indícele de inasä constituie 15 - 30 g la metru de galerie; pe pantele dealurilor masa medie a rädäcinilor este de 25 - 40 g la metru de galerie. în agrocenoze cantitatea de biomasä la o imítate de volum al galeriei este de zeci de orí, iar uneori çi chiar de sute de orí mai mare decât în habítatele naturale, aceasta atingând valori de pana la 500 - 1200 g la metru de galerie çi chiar mai mult.

CapitoluI 8. METODELE DE COMGATERE ALE ORBETILOR

Utilizarea substantelor chímice gazoase (cu actiune toxica çi repelentS) nu dau rezultatele dorite. In cadrul experientelor de teren au fost utilízate urmátoarele substante chimice gazoase cu actiune repelentà sau toxica: alcoolul etilic, eterul, acetilena, acetona, bromul, clorul.

О. Аветисян propune ca metodâ de combatere a orbetelui, utilizarea arsenitului de calciu çi fosfitului de zinc. Ambele reprezintâ substante chimice eu toxicitate înalta. Administrarea acestor substante se efectueazâ prin intermediul produselor alimentare. Testarea fosfitului de zinc în conditiile Republicii Moldova nu a dat rezultate dorite. Utilizarea arsenitului de calciu impune probieine serioase legate de interzicerea utilizârii pe larg a acestuia, costul ridicat çi poluarea mediului ambiant. Utilizarea

fosfitului de zinc de asemenea nu este doritä din cauza acumulärii zincului In mediul ambiant §i circuitului acestuiain diferite sisteme biotice.

In lupta contra orbetilor, de asemenea a fost experimentat 5 i preparatul industrial "Ratinex".

in baza experientelor pe care le-am efectuat, consideräm cä cel putin pentru República Moldova lupta contra Spalax leueodon prin aplicarea substantelor toxice este inefícace. Aplicarea substantelor cbimice cn toxicitate inaltä nu numai cä nu-$i ating scopul menit dar sunt §i periculoase la utilizare.

Concomitent, au fost colectate o multime de sfaturi de la populatie in privinta combaterii orbetilor cum ar fi izgonirea orbetilor cu äpä, utilizarea inori§tilor de vänt, utilizarea gropilor de capturare, utilizarea cojii de ou, etc.

Cu tóate stäruintele depuse, veríficarea metodelor mentionate nu a dat rezultate pozitive.

Astfei, am fost impu$i sä purcedem la cäutarea altor mijloace de capturare. Atentia ne-a fost concentratä asupra metodelor mecanice de combatere. Astfei am elaborat un $ir de capcane ale cäror testare s-a efectuat in conditii de camp, incluzänd habítate naturale 5i antropice. Elaborarea capcanelor s-a efectuat in colaborare cu profesorul universitär M. Lozan. La baza elaborärii capcanelor au stat particularitätile vietii subterane ale orbetelui. Pornind de la acest fapt au fóst elabórate §i testate §apte tipuri de capcane mecanice.

CONCLUZ11

1. Schimbärile produse in ultimul timp in sectorul agrar al Republicii Moldöva, ca unnare a trecerii la alt tip de agricultura au dus la variatii considerabile ale efectivului numeric al diferitor specii, printre acestea afländu-se §i Spalax leueodon Nordinann.

2. In perioada anilor "85 - "95 a avut loe o crejtere esentialä a efectivului numeric al orbetelui pe teritoriul Moldovei. Concomitent, a avut loc concentrarea indivizilor in habítatele antropice. Fiind un animal fitofag orbetele a nimerit in lista däunatorilor culturilor agricole. Problema combaterii a devenit una primordial.

3. Studiul efectivului numeric §i al densitätii orbetilor s-a efectuat 111 República Moldova §i Romänia (Moldova, Dobrogea, partial Transilvania) prin utilizarea metodei de traseu 5Í a celei teritoriale.

4. Pe teritoriul Romäniei studiul s-a efectuat pe patru trasee cuprinzánd Moldova, Dobrogea 5i partial Transilvania. Räspändirea orbetilor pe teritoriul Romäniei poartä un caracter sporadic. Densitatea maximä de 10 - 12 indivízi la hectar a fost observatä doar in sectorul dintre orakele Suceava §i Fälticeni.

5. Galeriile alimentare sánt plasate la periferia sistemului afländu-se la o adancime mai mica decat galeriile de tranzitie 51 cele din adancime. Adáncimea aflárii galeriilor alimentare este ín dependentá directa de dimensiunile animalului $i caracteristicile fizice ale solului, variind intre 5-7 cm. in solul lutos §i 50 cm. ín cel nisipos.

6. Descrierea amânuntitâ a galeriilor în dependentâ de sol, relief çi vegetatie se face pentru prima datà. în acest sens am ajuns la urmàtoarele concluzii: - structura galeriilor este în dependentâ directa de un çir întreg de factori: vârstâ, sex, relief, particularitâtile geofizice aie soluhii, vegetatie, cantitatea de hranâ, sezon, etc.; -pozitia cuibului càt çi adâncimea aflàrii acestuia sunt în dependentâ de tipul çi forma habitatului populat de orbete la momentul dat variind de la caz la caz; -adâncimea situárii cuibului, a galeriilor de tranzit çi celor trofice depinde de particularitâtile solului; - flecare sector din galerie este strict délimitât spatial çi functional; - zona de tranzit se compune din zone de la adâncime çi suprafatâ; -diametrul galeriilor de tranzit este mai mare decât a celor alimentare çi al celor din adâncime; - în condifii de agrocenoze orbetele practic nu aruncà muçuroaie la suprafata substratului. Acest lucru este légat de particularitâtile solului çi de mascarea prezentei animalului în habitatul dat.

7. Hrana orbetilor este compusà din bulbi, rizomi, tuberculi, râdâcini de plante, pe care le întàlneçte în timpul sâpàrii galeriilor alimentare. In afarâ de aceasta în alimentare sunt întrebuintate çi animale nevertebrate, dar procentul acestora în ansamblul masei de nutritie este mic.

8. Activitatea orbetilor în decurs a 24 ore nu variazâ esential, fiind compus din perioade de activitate çi repaus. Durata perioadelor active çi de repaus variazâ de la un individ la altul. Durata perioadei active este, în mediu, de la 15 minute pànâ la 3 - 4 ore. Fazele de repaus dureazâ de la 30 — 40 minute pânâ la câteva zile. Pe parcursu! a 24 ore pot fi numârate pânâ la 8 faze active. Suma perioadelor de activitate în decursul zilei çi noptii este aproximativ egalâ.

9. Rolul decisiv în reglarea intensitâtii activitâtii orbejilor o au conditiile meteorologice. Ca factori suprimanti priniordiali pot fi socotiti seceta çi ploile abundente. Activitatea de toamnâ a orbetilor este net superioarâ fatâ de celelalte anotimpuri, fiind legatâ de necesitatea acumulárii rezervelor alimentare necesare pentru perioada rece a anului.

10. In ultimii ani s-a observât o pâtrundere a orbetilor în localitâtile urbane sau în zonele din nemijlocita apropiere a acestora. Treptat are loc acomodarea la noii factori stresanti cum ar fi: prczenta permanentâ a oamenilor, nivelul ridicat al zgomotului, vibratiile permanente aie solului, etc.

11. Utilizaren unor mijloace traditionale de capturare cum ar fi metoda "hârlctului çi a betiçorului" nu dau rezultate dorite. Lafel çi metodele chimice nu sânt eficiente.

12. Elaborarea unor capcane eficiente a fost unul din scopurile acestei lucràri. Cercetârile noastre în aceastâ directie s-au încununat eu elaborarea unei capcane mecanice comodâ çi eficientâ în utilizare.

13. Din cauza participârii nemijlocite la procesul de râmaré incisivii orbetelui sânt puternic dezvoltati. Incisivii superiori sânt puternic alungiti crescând pe parcursul întregii vieti. Incisivii inferiori sânt mai scurti, totodatà fiind çi mai lati.

14. Mandíbula are trei fose de articulare cu mandíbula, flecare din ele corespunzând unei anumite functii strict specializate. La formarea foselor de articulare participa çi marginea dorsalâ a bulelor auditive, care au oasele îngroçate.

LISTA LUCRÄRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI

1. Victor Ciocärlan. Date präliminare despre biología Spalax leucodon Nordmann in Moldova. //Conferinta interuniversitarä "Probleme actúale ale Biologiei". Chi§inäu, 23 -25 martie 1995. P.13.

2. Victor Ciocärlan. Activitatea diurnä la Spalax leucodon Nordmann. //A 111-a Conferintä a Zoologilor din Moldova cu participare internationalä. Protectia, redresarea ji folosirea rafionalä a biodiversitätii lumii anímale. Chijinäu 1995. P.21.

3. Victor Ciocärlan. Räspändirea geográfica §i efectivul numeric al orbetelui Spalax leucodon Nordmann pe teritoriul Moldovei. //Conferinta internationalä §tiintifico -practicä "Anul 1995 European de Conservare a Naturii in República Moldova: Probleme, realizan §i perspective. Rezúmatele comunicärilor. Chi§inäu 1995. P.36.

4. Victor Ciocärlan. Studierea activitätii orbetilor Spalax leucodon Nordmann pe teritoriul Moldovei. //Materialcle Conferintei §tiintifice. Ocrotirea naturii: prezent §i viitor. Chi§inäu 1995. P.48.

5. Victor Ciocärlan. Activitatea orbetilor Spalax leucodon Nordmann in diferite conditii. //Materialele Conferintei gtiintifice. Ocrotirea naturii: prezent §i viitor. Chijinäu 1995. P.49.

6. Victor Ciocärlan. Organizarea spatial - teritorialä a populatiei orbetelui Spalax leucodon Nordmann. //Materialele Conferintei §tiintifice. Ocrotirea naturii: prezent

viitor. Chi§inäu 1995. P.50.

7. Victor Ciocärlan. Structura spatialä a galeriilor la orbete (Spalax leucodon Nordmann) pe teritoriul Moldovei. //Analele jtiintifice ale Universitätii de Stat din Moldova. Seria "§tiinte reale". Chi$inäu 1997. P.264.

8. Victor Ciocärlan. Testarea metodelor chimice in combaterea orbetelui Spalax leucodon Nordmann pe teritoriul Moldovei. //Conferinta corpului didactico-$tiintific "Bilantul activitätii $tiintifice a USM pe anii 1996/97. 30 septembrie - 5 octombrie 1998. Rezúmatele comunicärilor. §tiinfe naturale. Chi§inäu 1998. P.191.

9. Victor Ciocärlan. Diversitatea speciilor de plante utiiizate in a!itnentarea orbetelui Spalax leucodon Nord. Pe teritoriul Moldovei. //Conferinta corpului didactico-§tiintific "Bilantul activitätii §tiintifice a USM pe anii 1996/97. 30 septembrie - 5 octombrie 1998. Rezúmatele comunicärilor. §tiinte naturale. Chijinäu 1998. P.192.

10. Mina Lozanu, Victor Ciocärlan. Particularitätile structurii spatiale a galeriilor la orbete Spalax leucodon Nordmann. //Anale §tiintifice ale Universitätii de Stat din Moldova. Seria "§tiinte chimico-biologice". Chi§inäu 1998. P.210.

11. Victor Ciocärlan. Mecanisinul construirii sistemelor de galerii la orbete Spalax leucodon Nordmann §i structurile morfologice care participadla acest proces. //Anale §tiintifice ale universitätii de Stat din Moldoya. Seriay'§tiinte chimico -biologice". Chi§inäu, 1999. P: 119-121. //

Victor Ciocarlan. Biological, ethological investigation of mole rats Spalax leucodon Nordmann and struggle measures development.

The thesis of the doctor of biological scicnce. Chishimau, 2000. 153 p. Table 37. Figure 73. Bibliography 193 titles.

Key words: Spalax leucodon, dynamics of numerical effective, feeding component, structure of underground galleries, the method of combating, morphological characteristics.

SUMMARY

These works represent the ample biological, ethological' investigation of mole rats Spalax leucodon Nordmann and struggle measures development in Republic of Moldova and Romania.

As Spalax leucodon Nordmann represent a pest for the agricultural crops, the problem of economical importance, the dynamics of numerical effective, the influence of natural and anthropic area, the feeding component and must be analyzed and studied.

The were'also analyzed the problem connected with the underground galleries in dependence of area, influence of human and climatic factor on the distribution of these species in Republic of Moldova and Romania.

Simultaneously with the scientific importance the gathering date are used to elaborate the struggle measures (chemical and mechanical) of the mole rats.

Виктор Чокырлан. Биология, этология и разработка мер борьбы со слепышом Бра1ах 1еисос]оп МогсЬтшпп.

Диссертация доктора биологических наук. Кишинэу, 2000. 153 ст. Таблиц 37. Ил. 73. Библиография 193 названий.

Ключевые слова: 8ра1ах 1еисос1оп, численность, кормовые ресурсы, активность, структура подземных галерей, методы борьбы, морфологическая характеристика.

РЕЗЮМЕ

Работа посвящена изучению биологии, этологии и разработке мер борьбы со слепышом Бра!ах !еисос!оп Ь'огс1тапп на территории Молдавии и Румынии. Так как слепыш является вредителем сельскохозяйственных культур, были рассмотрены проблемы экологического значения, динамика численности, влияние на природные и антропогенные ландшафты, трофические компоненты используемые в питании.

Также были рассмотрены проблемы связанные со структурой нор в зависимости от типа и формы биотопа, влияние антропогенного и климатических факторов на распространение данного вида в Молдавии и Румынии.

Помимо теоретического значения данные были использованы и для разработки мер борьбы со слепышом.